Via Pravdo.inf
Deşi oficial s-a spus că principalele cauze care au provocat virulenta scrisoare a preşedintelui rus Dmitri Medvedev către omologul său ucrainean Viktor Iuşcenko au legătură cu reacţia de nemulţumire a Kievului faţă de numirea de către Rusia a controversatului ex-ministru al sănătăţii Mihail Zurabov ca ambasador în Ucraina, în locul lui Viktor Cernomârdin, precum şi de expulzarea a doi diplomaţi ruşi de pe teritoriul ucrainean, pentru acţiuni diversioniste, în realitate lucrurile stau cu totul altfel.
Aceste acţiuni ale Kievului i-au indus o stare de isterie premierului rus Vladimir Putin, care i-a cerut succesorului său în funcţia de preşedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, să reacţioneze cum trebuie.Evident, toate acestea şi-au avut rolul lor, însă altul este motivul care a declanşat scandalul dintre Moscova şi Kiev şi anume deturnarea de către necunoscuţi a navei-cargo finlandeze Arctic Sea, cu echipaj rusesc la bord. În cele două săptămâni în care cargoul Arctic Sea a stat la reparaţii la un şantier din Kaliningrad, la bordul său ar fi fost plasate mai multe lăzi de contrabandă. Se presupune că în acele lăzi se aflau patru rachete de croazieră, de tipul X-55 (fără focos) şi echipamente de fixare a acestora pe avioane de vânătoare Su-24, de concepţie sovietică.
Intrarea în Finlanda şi luarea la bord a unui transport de cherestea făcea parte din legenda de acoperire. În Algeria, unde urma să ajungă Arctic Sea, lăzile cu echipamente militare de contrabandă urmau să fie preluate de reprezentanţi ai Corpului Gardienilor Revoluţiei, care prin canalele lor urmau să transporte rachetele în Iran. Anterior, pe acelaşi traseu au fost transportate din Rusia în Iran părţile focoaselor de la rachetele X-55, adaptate pentru arme biochimice de fabricaţie sovietică. Acest material biochimic ar fi fost deja transportat din Rusia în Iran pe calea aerului, în containere speciale.
Conform aceluiaşi scenariu, se plănuia ca, ulterior, o echipă de specialişti ruşi să se deplaseze în Iran pentru a asambla cele patru rachete de croazieră X-55 şi a le monta pe Su-24, urmând să-i instruiască totodată pe iranieni în privinţa modului lor de utilizare.
În legătură cu probabilitatea ridicată a unui atac aerian israelian asupra obiectivelor militare ale Iranului, X-55 cu armament biochimic ar fi putut fi utilizat de Iran ca repercusiuni împotriva statului evreu. Se aştepta ca, după utilizarea armei de distrugere în masă, Israelul şi SUA să supună Iranul unui bombardament intens, iar acesta, la rândul său, să inspire recrudescenţa activităţii teroriste a şiiţiilor irakieni împotriva forţelor SUA şi să blocheze traficul navelor petroliere prin strâmtoarea Ormuz. Prezumtivul efect pentru Iran: sub lozinci patriotice, preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad va fi anihilat opoziţia şi va fi unit naţiunea în jurul său. Pentru Rusia acest scenariu ar fi însemnat un salt al preţului la petrol până la 200-300 de dolari barilul, focalizarea atenţiei SUA exclusiv asupra Iranului, Irakului şi Golfului Persic, lăsând în pace Georgia şi Ucraina.
Rusia intenţiona să atribuie întreaga vină Ucrainei pentru faptul că Iranul a ajuns în posesia de arme de distrugere în masă şi de echipamente de transportare a acestora, speculând fapte mai recente, când între 2001 şi 2002, din Ucraina în Iran şi China, au fost transportate, prin intermediul serviciilor secrete ruse, şase rachete de croazieră X-55 la bordul avioanelor aparţinând cunoscutului traficant de arme rus Viktor But. Ce-i drept, cele şase rachete nu erau în stare funcţională, fiind utile doar pentru a se face copii după ele şi a fi studiate.
Aflând de la Kiev despre transportul de contrabandă de pe Arctic Sea, un important stat occidental care întreţine cu Ucraina relaţii de parteneriat strategic a organizat deturnarea navei şi a transportului de rachete. De teama de a nu declanşa un scandal internaţional care ar fi împiedicat relansarea relaţiilor sale cu regimul de la Moscova, acest stat, al cărui nume nu este menţionat a decis să acţioneze neoficial.
Vestea despre interceptarea transportului a suscitat o reacţie isterică a Kremlinului împotriva Ucrainei, pe care a acuzat-o de 'scurgere de informaţii'.A urmat o serie de ameninţări din partea Moscovei împotriva Kievului, între care şi deja celebra scrisoare a preşedintelui Dmitri Medvedev adresată omologului său ucrainean Viktor Iuşcenko, pe care l-a acuzat de rusofobie.
